Când rata la bancă pentru locuinţă bate dramatic preţul de închiriere a unui apartament cu mai multe camere decât deţii, este de-nţeles că te-apucă nostalgia faţă de vremuri nu demult apuse. De-aici însă până la a deplânge restricţiile la creditare ce urmează a fi introduse de BNR este cale lungă şi nu întotdeauna uşor de parcurs dacă nu vrei să te faci de râs. .” În zece ani, multe s-au schimbat în România, mai mult în Bucureşti ce-i drept, dar impactul preţului caselor este cel mai violent. Iar rata la bancă pentru casă, achiziţionată la preţul ultimilor ani, mănâncă cel mai mult din venitul oamenilor. Mai ales că valoarea proprietăţii este în scădere. Să plăteşti şi dobânda, iar apartamentul să valoreze mai puţin, este criminal.”- scrie în ZF un cunoscut ziarist economic, uitând să specifice care a fost arma crimei: creditul în valută.

În economie, aşa cum efectele perverse nu fac referire la sex, nici cele de turmă nu vorbesc neapărat de boi. Procesul care a condus la scumpirea peste poate a locuinţelor în România a avut ca factori favorizanţi între altele atât apariţia efectelor perverse cât şi a celor de turmă cauzate de liberalizarea contului de capital ca precondiţie a aderării ţării la Uniunea Europeană. La abundenţa de capitaluri care au invadat România în căutare de randament s-a adăugat un banking agresiv într-o piaţă virgină şi dornică să experimenteze câştigul facil. Înclinaţia spre speculaţie, ca să nu-i zicem de-a dreptul speculă, de această dată cu locuinţe, s-a suprapus peste obsesia cetăţeanului de a avea deasupra capului un tavan proprietate personală. Dar a mai fost ceva. Creditul în valută, deşi alminteri foarte scump, a părut a fi ieftin nu neapărat în raport cu cel în monedă naţională, ci faţă de câştigurile visate pe o piaţă pe care preţurile ar fi trebuit să urce la nesfârşit. La acest efect pervers, a mai fost nevoie doar de un ef