Scriitorul dezvăluie în volumul „Amintiri şi poveşti mai deocheate“ (Editura Humanitas), care va apărea săptămâna viitoare în librării, experienţe proprii şi istorioare amuzante cu boieri. Neagu Djuvara (93 de ani) a declarat, în exclusivitate pentru „Adevărul“, că vor urma şi alte cărţi cu poveşti impresionante. „Adevărul“: Când aţi scris „Amintiri şi poveşti mai deocheate“?
Neagu Djuvara: De fapt, iniţiativa n-a fost a mea, ca întotdeauna. Tot ce fac mai simpatic vine din iniţiativa altora. La început, înainte de a publica textele în revista „Plai cu boi“, am fost niţel reticent. Dar am văzut oameni care-mi sunt foarte simpatici, ca Andrei Pleşu sau H.R. Patapievici, că scriu acolo şi am zis „hai să scriu“. Atunci le-am făcut o primă poveste, iar după câteva săptămâni mi-au cerut alta şi tot aşa. Sunt în total patru poveşti în carte.
„Pentru după moartea mea!“
Cum v-aţi hotărât să publicaţi aceste poveşti într-o carte?
Multă lume mă dojenea: „Dom’le, eşti un om bătrân, cu o anumită reputaţie, eşti istoric, filosof al istoriei, memorialist, ce te bagi la chestii d’astea?“ Atunci, am devenit mai reticent şi m-am hotărât să-i dau poveştile doamnei Lidia Bodea, directorul Humanitas, cu indicaţia ca acestea să fie publicate după moartea mea. Dânsa a insistat să apară acum şi atunci am cedat. Oricum testamentele sunt făcute ca să fie stricate. I-am dat voie să publice aceste patru poveşti într-o carte, spuse într-o ordine cronologică.
Prima se întâmplă când aveam şase ani şi eram la Mamaia-sat. Nu vă puteţi închipuiţi astăzi ce era Mamaia-sat în anul 1922. Era o sălbăticie totală. Urmează amintirile din şcoala mea din Franţa. Aceasta este cea mai serioasă poveste şi a fost prima publicată în „Plai cu boi“, fiindcă voiam să explic tinerilor de astăzi cât de franţuziţi am fost, adică societ