“În visul meu, eu nu am dizabilităţi. Nu mă visez ca un om care a pierdut un picior.”, spunea scriitorul Puşi Dinulescu, prezent la conferinţa de încheiere a uni program dedicat integrării în muncă a persoanelor cu dizabilităţi. Este un om întreg, un om care vrea să muncească şi poate să creeze. De ce se pun , totuşi, întrebări de genul.
“Persoanele cu dizabilităţi pot să muncească? Ar putea aceşti oameni să trăiască la fel ca toţi ceilalţi cetăţeni europeni, simţindu-se utili în fiecare zi şi bucurându-se de realizările lor profesionale?”. Poate pentru că mai avem mult de umblat pe la mentalitate. Şi a persoanelor cu dizabilităţi, şi a familiilor dar mai ales a societăţii. O societate care arată cu degetul înainte de a fi în stare să ofere ceva.
Proiectul "Reţeaua de Economie Socială, o premisă pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii", cofinanţat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN (FSE) - Investeşte în oameni!, prin Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007-2013 a încercat şi a reuşit să schimbe puţin atitudinea măcar a câtorva sute de oameni. Poate mai mulţi, pentru că s-au derulat multe evenimente, dar cel mai important este că s-a reuşit şcolarizarea unor persoane cu dizabilităţi, recalificarea altora, crearea unor întreprinderi sociale şi aşa mai departe.
O prezenţă plăcută şi dătătoare de putere şi de încredere , la conferinţa de închidere din 27 august, de la Bucureşti, a fost actriţa Manuela Hărăbor, care a venit însoţită de fiul său, Andrei. A fost mărturia unei mame, care de 22 de ani luptă pentru a învinge necruţătoarele consecinţe ale autismului fiului său. Dacă Andrei Hărăbor a făcut o adevărată demonstraţie de abilităţi de comunicare, reuşind să vorbească şi să recite o poezie în faţa publicului numeros prezent în sală, Manuela Hărăbor a povestit câte ceva din lupta