Trompetica sud-africana domina inceputul destul de anost al Cupei Mondiale din Africa de Sud. In primele zile, marea vedeta a Mondialului sud-african n-a fost nici Messi, nici Rooney, nici Kaká, nici Cristiano Ronaldo, ci o trompetica lunga si subtire, cea pe care poporul din Sudul continentului negru o iubeste la nebunie si o considera simbol national. Ca element sonor individual, vuvuzela nu este decit o ciriitoare pentru copii, goarna militara a bunicilor fiind, prin comparatie, un subtil instrument de virtuozitate, fiindca e greu de imaginat cum pot fi interpretate la vuvuzela, macar slagare vechi ostasesti ca "Scoala-te, somnorosule!", sau "Lingura si strachina". Daca aceasta suflatoare arhaica este complet nula ca instrument solo, corul de vuvuzele (de orchestra nu poate fi vorba, fiindca nu exista ierarhie sonora) creaza pe stadioanele sud-africane un sunet asurzitor si sumbru, o combinatie intre o stupina in plin proces de fabricatie si o hala de transformatoare electrice in functiune. In emisfera noastra de Terra, este greu de inteles cum poate fi purtata o echipa spre victorie de un asemenea biziit monocromatic, insa posibil ca zulusii si afrikaanderii din vecinatatea Capului Bunei Sperante sint de o alta parere, certificata nu de performantele echipei Bafana-Bafana, ci de excelenta echipa de rugbisti "Springbox". Din nefericire, vuvuzelele au biziit nu numai la meciurile gazdelor, ci la toate, existind destui suporteri africani, sud-americani, ba chiar si europeni, care si-au adaugat in arsenal instrumentele la moda in cadrul Cupei Mondiale 2010. "Allez, les bleu", "Forza Azzurri" si (blasfemie!) "God Save The Queen", au amutit pe stadioanele din Veld si nu numai din cauza prestatiilor modeste ale Frantei, Italiei sau Angliei. Totul acoperit de zgmotul de fond produs de vuvuzisti care nu lasa nici o alternativa. Unele posturi de televiziune cu dare de mina