Când au intrat în camera de anchete, mamă şi fiu erau speriaţi, nu ştiau la ce anume să se aştepte. Cazul era simplu şi complicat în acelaşi timp. Autoturismul proprietatea doctorului Paruta fusese introdus pentru o revizie la Service-ul de la Ambasador. Mecanic şi proprietar plecaseră într-o cursă de verificare şi, cum adesea se întâmplă, a avut loc o coliziune. Serioasă cu vătămarea medicului, fracturi şi traumatisme faciale şi craniene , maşina avariată, iar singurul zdravăn, mecanicul. Care a declarat că la volan, în momentele premergătoare accidentului fusese proprietarul maşinii, adică dr. Paruta.

Cazul nu ridică probleme speciale deoarece nu aveam să trimit în judecată deţinătorul care era şi victima propriei sale imprudenţe. Da, dar mama si fiul, adică familia Paruta susţinea că unicul culpabil al nenorocirii rutiere fusese mecanicul şi nicidecum medicul.Trag linie şi fac socoteala, doi în maşină, unu a condus, da, dar care şi accidentul cu toate consecinţele lui. Cine-i vinovatul şi, mai ales, cum demonstrezi Sănducule ,locotenent anchetator la DMC sau Direcţia Miliţiei Capitalei cine şi de ce se face vinovat?

Am răsucit cauza pe toate părţile, am discutat-o cu ceilalţi colegi, oameni cu praxa îndelungată , dar soluţii, idei, neam! I-am mai convocat odată pe cei doi , bineînţeles că a venit şi mama , doamna Paruta, i-am pus din nou să “recite” partitura sau bucata fiecăruia şi, din nou , am căzut pe gânduri.

Puţină lumea ştia că la Anchete Circulaţie, serviciu coordonat pe atunci de mr. Lupea şi mr. Ciobotaru, erau în vigoare ordine extrem de drastice care limitau perioada de soluţionare a unei cauze la, atenţie, cel mult 30 de zile. Orice depăşire era prilej de mare supărare şi, nu de puţine ori , de sancţionare disciplinară a vinovatului.

Eram în situaţia de a nu reuşi să mă înscriu în termenul amintit şi nu mă simţeam delo