În ultimii ani, marile progrese ştiinţifice şi tehnologice, precum şi evoluţiile rapide din sferele geopolitică şi economică au lăsat în urmă nerezolvate ori au găsit rezolvări inadecvate unor probleme sensibile din spaţiul social. În acelaşi spaţiu s-au amplificat ori s-au acutizat însă simptome opozabile chiar domeniului care le dezvoltă şi capătă amploarea până la care discreditează ori blochează chiar sistemul de care depind. În această privinţă, se întrevede apariţia unor conflicte şi evoluţii nedorite mai ales în urma deprecierii, pervertirii şi chiar abandonării unor valori şi norme umaniste din varii domenii, valori şi norme care ori nu au fost înlocuite de nimic, ori au fost ocupate cu false rezolvări şi deturnări spre direcţii şi perspective străine ori potrivnice. În urmă cu două decenii, încă se vorbea cu mare consideraţie despre arta medicală, care avea şi unele subdomenii importante – arta chirurgicală, arta oftalmologică, arta stomatologică ş.a. – susţinute de medici apreciaţi drept mari talente, de diagnostician, practician, clinician etc. Dintot­deauna bolnavul a dorit să aibă o raportare cât mai apropiată faţă de medicul său, iar medicii au ştiut mereu că acest lucru poate fi utilizat în avantajul bolnavului. Până la punctul din care gândirea rece şi exactă, pragmatismul, rigoarea şi calculul şanselor trebuie să prevaleze asupra abordărilor sentimentale sau, uneori, asupra orgoliilor, capriciilor ori falselor acte eroice. În urmă cu două decenii, această piatră unghiulară, punct de balans între partea raţional-tehnică a medicinii şi partea ei sentimentală, duioasă şi umanistă, încă acorda un foarte mare spaţiu de acţiune puterii de apropiere fizică şi psihică a bolnavului de medic şi obţinea rezultatele cele mai bune, la standardele perioadei respective. Examenul fizic minuţios şi repetat la toate nivelurile de competenţă, observaţia cli