Inevitabilul se produce si anticipatul text imaginat de Partidul Social Democrat este, in cele din urma, accesibil publicului, gratie depunerii sale la Birourile permanente ale parlamentului. Odata cu acest moment, contestarea sefului de stat trece, definitiv, de pe terenul polemicii politice pe cel al certitudinilor legale. Pe termen mediu si lung, efectul acestei initiative este unul imposibil de anticipat. Prin natura sa exceptionala, procedura de suspendare are darul de a modifica radical peisajul public autohton. Departe de a fi un simplu accident retoric, documentul are ambitia de a fi primul pas in directia unei premiere constitutionale: inlaturarea presedintelui ar conduce la reconfigurarea echilibrului dintre partide si institutii, instituind un precedent care poate fi decisiv in contextul viitoarei regandiri a cadrului constitutional. Profilul sefului de stat si definirea ponderii pe care acesta o ocupa in arhitectura constitutionala mi se par a fi mizele centrale ale acestui text prolix si politizat in cel mai inalt grad. Refuzand alternativa reprezentata de Traian Basescu si elogiind, programatic, performanta predecesorilor sai, dintre care Ion Iliescu se detaseaza in mod natural, textul PSD proiecteaza o imagine deceptiva asupra istoriei recente. Criticilor le este rezervata postura de democrati integrali, fideli literei si spirituluiConstitutiei: retrospectiv, aproape un deceniu de guvernare girata de Ion Iliescu este inocentat, constitutionalismul fostului sef de stat aparand ca fiind unul incontestabil. In aceeasi masura in care este o demonizare a sefului de stat in functie, textul PSD este o incercare deloc voalata de a reinterpreta trecutul apropiat al Romaniei, ignorand potentialul autocratic, clientelar si antieuropean al regimului Iliescu. Exercitiul de memorie se impune acum, mai mult ca in alte ocazii, pentru a reda evenimentelor postcomuniste