Debusolarea morala nu este o fatalitate. Nu suntem condamnati sa traim in marasm etic. Recomand in acest sens doua articole care exploreaza confuziile si aberatiile lumii in care traim, acea bulversare a valorilor, cum adecvat a numit-o Dan Tapalaga. Autorii sunt doi intelectuali straluciti, oameni care nu se feresc sa-si spuna opinia indiferent de reactiile ulcerate ale unora sau altora. N. Manolescu se ocupa in editorialul “Romaniei Literare” de agresiunile nesimtirii la adresa lui Andrei Plesu si a lui Horia Patapievici. Ca unul care s-a intristat nu o singura data citind atatea mizerii anonime postate dupa textele mele ori ale prietenilor mei buni, marturisesc ca-l invidiez pe marele critic pentru a sa senina detasare. In prima si in ultima instanta, care poate fi rostul pierderii de vreme cu tot soiul de impunsaturi, insinuari si insulte venind din subteranele urii, ratarii, ranchiunei si lasitatii?
De fapt, in ultimii ani, am ajuns si eu la concluzia ca nu merita sa te amarasti, sa-ti faci sange rau pentru asemenea lucruri. Daca ai bun simt, nu poti dialoga cu nesimtirea. Daca esti un om vertical, nu te cobori la nivelul puslamalei si al pezevenghiului. Nemernicia trebuie tratata drept ceea ce este. La fel si neghiobia. Probabil ca nu este sanatos sa citesti asemenea imunditii. Cum nu vad motivul de a citi pamflete maligne scrise in serie de cate un intelectual mohorat si deprimat, in pana de sperante, concepte si idei, chinuit de o insuportabila marginalitate si irelevanta. Dar nu stiu daca infamia poate ori trebuie sa fie ignorata. Nu vom iesi din starea de letargie etica, deplansa aici de Theophyle, daca vom adopta politica strutului.
Tacerea celor cinstiti permite ticalosiei sa prospere. In raport cu miselia, nu este suficient sa duci batista la nas. Tocmai din acest motiv a ales dl Manolescu sa scrie luminosul si atat de binevenitul sau text
