Dan Miron a deschis, în luna septembrie, expoziţia "Coliziuni particulare", pe simezele de la Cărtureşti. Lucrările sale (foto 2- 12), năstruşnice şi îngândurate, executate cu ingeniozitate stilistică, vorbesc despre el la fel de bine ca răspunsurile pe care a avut amabilitatea să ni le ofere în acest interviu. În linii mari, evoluţia lui spre Marele Accelerator de Hadroni a însemnat: Născut în 1976. Absolvent al Liceului N. Tonitza (cu specializarea graphic design) şi, în 2001, al Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti. Între 2000-2001, studiază la Colegiul Pro. Lucrează ulterior în industria filmului, se ocupă de Interior Design şi Product Design, scenografie teatrală, este, rând pe rând, story board artist, set designer, art director. Are expoziţii colective (începând cu 1994) şi personale (începând cu 2001), şi, desigur, primeşte premii. În unghi autobiografic, artistul mărturiseşte: "Desenez de când mă ştiu. De aproape 35 de ani. Urme ale primelor mele desene murale mai exista încă în casa în care am copilărit. Azi, semne ale parcursului şi, implicit, ale istoriei mele personale. Traseu de aşteptat, liceu de artă, colegiu, apoi Universitatea de arte. Tot ce am făcut, expoziţii, proiecte, slujbe, călătorii, a avut constant legătură cu sfera artistică. Am încercat constant să rămân în afara zonei mercantile, facile a artelor plastice şi am ales drumul solitar al ideilor care îşi doresc să schimbe lumea. Sunt produsul propriilor înfierări idealiste şi al credinţei că totul este posibil atâta timp cât eşti dispus să te lupţi cu "dinozaurii". De aici, expoziţiile mai rare, dar sub semnul autodepăşirii constante. Am încercat aproape tot. Zone diverse, aparent antagonice, de la animaţie la desen tehnic şi arhitectural , storyboarduri, machete, gravură, pictură, pictură murală, tipare pentru tapete baroce încărcate până la refuz de detalii, desene renascentis