Incet, dar aproape sigur, asistam la o a doua revolta araba. Cateva cuvinte despre prima pentru a intelege putin din similaritatile si diferentele intre cele doua. Prima revolta s-a desfasurat intre anii 1916–1918, parte din Primul Razboi mondial si sub o absoluta influenta a Imperiului Britanic, in incercarea lui de a destabiliza Imperiul Otoman, puterea estica a Aliantei Puterilor Centrale. Revolta respectiva a fost condusa de şeicul Hussein bin Ali in vederea câştigării independenţei de sub stapanirea Imperiului Otoman şi crearea unui Califat (stat arab unificat) care s-ar fi întins de la Alepo (Siria) până la Aden (Yemen).

Aceasta revolta s-a terminat prost pentru arabi, ei primind mult mai putin decat au crezut ca vor primi. Marea Britanie promisese în timpul negocierilor că va sprijini independenţa arabilor dacă ei se vor ridica la luptă împotriva otomanilor. Cele două părţi au interpretat în mod diferit prevederile acestei înţelegeri. La încheierea luptelor, Puterile coloniale ale Antantei (Marea Britanie şi Franţa) nu au respectat promisiunile iniţiale şi au împărţit regiunea în conformitate cu Acordul Sykes-Picot, într-un mod care îi dezavantaja pe arabi. În acelaşi timp, situaţia a fost complicată şi de textul Declaraţiei Balfour din 1917, prin care guvernul de la Londra promitea crearea unui „cămin naţional evreiesc” în Palestina. Regiunea Hejaz a Arabiei apusene a devenit un stat independent aflat sub controlul lui Hussein până în 1927, când britanicii au schimbat alianţele şi au sprijinit familia al Saud, ceea ce a dus la încorporarea ei în Arabia Saudită. În acest fel s-a pus capăt a peste 600 de ani de stăpânire a Hashemiţilor (familia regala al regelui Abdullah al II-lea al Iordaniei) asupra locurilor sfinte ale islamului. Sa vedem care sunt asemanarile dintre cele doua revolte– cea de atunci si cea care se petrece in zilele noastre. Ambele misc