La prima vedere, Anton Maria Cocut nu are nimic deosebit. Este doar un veteran de razboi, cu palarie, pantaloni verzi si miini muscate de sapa, pierdut in multimea batrinilor care stau la coada pentru retete compensate. Militar la 18 ani S-a nascut in Gheraiesti, in 1926. Nu se sfieste sa spuna ca este un copil din flori, dar, daca ii ceri parerea, iti va spune ca acesti copii sint rodul dragostei. In zbuciumatele timpuri din primul razboi mondial, mama lui a ramas vaduva, cu patru copii. Apoi, a gasit un barbat care, printr-o ironie a sortii, cit timp a fost plecat in razboi, a fost parasit de nevasta. Asa se face ca, in momentul in care s-a nascut Anton, mama lui avea 38 ani si una din surori era cu 12 ani mai mare decit el. Despre surori nu are decit cuvinte de lauda. S-au impacat bine, desi regretul ca toate au murit ii mai smulge cite o lacrima din izvorul si-asa secat de prea multe incercari. A facut doar sapte clase. La 18 ani, razboiul l-a inhatat ca premilitar, la Soci. In timp ce sapa transee, un obuz a cazut prea aproape si i-a luat auzul. Nu in totalitate, ci doar atit cit sa-i para rau ca nu aude mai multe. Amintirile despre razboi sint proaspete. Vorbeste despre razboi ca si cum acesta s-ar fi sfirsit ieri. "La Soci, in judetul Iasi, eram pusi sa prindem parasutisti. Majoritatea lor erau basarabeni. Aveam mare ciuda pe nemti si, de aceea ii eliberam pe basarabeni. Odata, la Pitesti, pentru ca nu-i puteam suporta pe nemti, le-am facut o chestie care nu prea au inghitit-o. In unitate era o toaleta mare, cu o birna pe care se asezau nemtii. M-am dus cu fierastraul si am taiat-o, dar nu de tot, iar cind s-au asezat nemtii, au cazut cu totii ingroapa cu rahat", spune Anton. In rest, numai bombardamente si moarte. Ca la razboi. "Am razbit in viata doar prin munca" Munca nu l-a speriat niciodata. Cu doar sapte clase, a incercat sa faca tot felul de lucruri. In