Vineri, 6 octombrie 2006, a devenit oficial ceea ce joi seara fusese doar un zvon. Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General a decis neinceperea urmaririi penale in cazul lui Teodor Atanasiu. Decizia Parchetului e o victorie morala in confruntarea dintre cele doua Palate. Asa cum am mai scris, afacerea Teodor Atanasiu s-a vrut o spectaculoasa demonstratie de forta a lui Traian Basescu. Nu numai fata de PNL, dar si fata de romani, pe care presedintele ii stie destul de bine. Ministrul Apararii s-a remarcat drept demnitarul care si-a permis sa-l sfideze pe presedinte. Romanii trebuiau sa inteleaga ca astfel de abateri de la norma supuseniei se pedepsesc aspru. Se impunea o asemenea lectie, pentru ca Traian Basescu cunoaste trasatura de fond a administratiei noastre de tip fanariot, dar si a romanilor in general: nu stiu decat de stapan. Prin lucratura stridenta, cu vadite note de arbitrar, Basescu a tinut sa arate administratiei si romanilor ca el e Jupanul. Decizia Parchetului reduce la zero toate aceste stradanii ale presedintelui. Romanilor, dar mai ales structurilor, li s-a dovedit ca Jupanul nu e jupan, ci Mutunache. Un Dan Voinea si-a permis sa-i dea cu tifla. Impresie de scos limba cu atat mai puternica cu cat ancheta s-a facut rapid, fara a raspunde nici cu o centima cererii prezidentiale de audiere a cat mai multor persoane din Ministerul Apararii Nationale. Parca si Parchetul a tinut sa sublinieze ca a dat, la randu-i, o decizie arbitrara.

Victoria lui Teodor Atanasiu e doar partiala. Ea va fi totala doar in clipa cand isi va ocupa fotoliul de demnitar. Un moment destul de complicat atat din punct de vedere juridic, cat si din punct de vedere politic. Din punct de vedere juridic, revocarea suspendarii nu e posibila pana cand autorii plangerilor penale nu vor declara ca renunta la recursul posibil cerut in termen de 20 de zile. In plus,