Pentru Gheorghe Marinescu, istoria este mai mult decât pasiune, este o lecţie de viaţă mereu vie care inspiră. A ajuns la Bistriţa în urma săpăturilor de la Fântânele, iar acum este consilier judeţean.

A îndrăgit istoria din clasele primare. Citea mult în satul natal din judeţul Vâlcea şi era „teroarea" învăţătorilor. „Ştiam mai mult decât colegii mai mari pentru că citeam foarte mult", spune Gheorghe Marinescu. Perfecţionist şi perseverent, Gheorghe Marinescu s-a înscris la facultatea de istorie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. „Ambiţia mea a fost să fac istoria la Cluj-Napoca. Era pe acele vremuri cea mai bună din ţară şi, din punctul meu de vedere, şi acum e la fel", explică Marinescu. Acolo a avut profesori de renume precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Horaţiu Crişan, Dumitru Protase. Cu unii dintre aceştia a păstrat legătura şi după absolvire, în calitate de muzeograf, respectiv de director al muzeului din Bistriţa. Săpăturile de la Fântânele l-au adus la Bistriţa Student silitor, Gheorghe Marinescu a fost, încă din anul III, şeful grupului de studenţi care mergea pe şantierele arheologice. „Istoria e pasiunea vieţii mele. În studenţie am fost pe şantierele arheologice din Munţii Orăştie, la cetăţile dacice. Din 1969 până în 1972 am săpat la Fântânele alături de Ioan Horaţiu Crişan. Atunci m-am hotărât să vin la Bistriţa", afirmă istoricul. Un alt motiv pentru care a ales Bistriţa a fost faptul că judeţul era, la acea vreme, o zonă puţin cercetată şi care oferea şanse de afirmare. El ar fi putut opta pentru a fi muzeolog la Deva sau la binecunoscutul muzeu Brukental din Sibiu. Media mare de la absolvire îi permitea. A terminat ca şef de promoţie. Însă nu a făcut-o şi nici nu a regretat. Realizările sale i-au întărit alegerea. Istoricul a ajuns director la doar doi ani după ce a venit la Bistriţa. De atunci a început să facă vizibil muzeul din