Ni s-a tot spus că actualul Guvern îşi propune modernizarea statului. Asta înseamnă, cel puţin prin prisma acţiunilor de până acum, scăderea în volum a aparatului administrativ şi stabilirea unui sistem coerent de retribuire a bugetarilor. Cât de coerent şi, mai ales, cât de stimulant pentru performanţă este sistemul introdus prin noua Lege a salarizării rămâne de discutat.

Evoluţiile din „scandalul vameşilor" indică însă un domeniu în care nu numai că nu s-a modernizat nimic, dar chiar s-a regresat. Este vorba despre depolitizarea administraţiei. În cazul Vămii Halmeu, nu e dovedit că sumele despre care se discută au ajuns într-adevăr la cine se pretinde, dar mi se pare de domeniul evidenţei că „normalitatea" numirii şefului vămii ţine de bunul plac al cuiva - şi că acel cineva face parte din zona funcţiilor acordate pe criterii politice. La Ploieşti am găsit tot un şef de vamă pus în funcţie de către şeful ANAF, fără concurs şi fără respectarea condiţiilor de vechime legale (ce-i drept, aparenţa legalităţii s-a păstrat prin vechiul subterfugiu al numirii „cu delegaţie"). La fel s-a întâmplat la Bucureşti, unde, ce-i drept, după mediatizarea cazului, situaţia s-a „normalizat" printr-o demisie motivată de „dorinţa de a nu ştirbi imaginea instituţiei publice" (motivaţie pe care o auzim de câte ori un matrapazlâc e demascat în faşă).

Pentru un şef e întotdeauna mai comod să numească în funcţiile-cheie, nu neapărat cu intenţie vinovată, o persoană „de încredere", pe cineva „de-al nostru". Numai că, în felul acesta, între şef şi cel numit se creează, în locul unei relaţii de subordonare funcţională, una care seamănă mai degrabă cu cea de vasalitate. Cel numit în funcţie va reacţiona prompt la „rugăminţile", legitime sau nu, ale şefului, va face orice pentru a-şi menţine funcţia. În felul acesta, magistrala corupţiei este larg deschisă. Şi ar mai fi ceva. D