Recenta lansare a ultimei editii Harry Potter s-a vrut a fi o magie in sine. Una gandita de o armata de oameni din spatele unei campanii de promovare extrem de elaborata: secretul trebuia pastrat in carte ca si in realitate, tensiunea - crescuta gradual, pana in punctul in care toata lumea afla in acelasi timp ce se intampla, secretele se dezvaluiau rand pe rand intr-o aceeasi noapte magica, una pe care s-o tina minte toti cei care cred in povesti.

Cu o noapte inainte de lansarea celei de a saptea si ultimei editii, Harry Potter and The Deathly Hallows - gandita a avea loc simultan pe tot mapamondul, indiferent de meridian sau emisfera - magia se sparge: cotidianul The New York Times publica in editia sa on-line, cu putin timp inainte de lansarea oficiala, o recenzie in care dezvaluie multe dintre misterele cartii, exact ca intr-o prezentare de film proasta in care cronicarul ne spune finalul. E drept, jurnalistul Michiko Kakutuni nu dezvaluie finalul, ci spune doar ca el "lamureste destinul personajelor" si ca intreaga carte (care este si ultima din serie) "marcheaza initierea lui Harry Potter in complexitatea vietii de adult". Ce sa zic! O recenzie care nu te uimeste prin nimic, facuta doar ca sa fie pe piata inainte de lansarea cartii in librarii. Gestul de ambitie al New York Times de a fi primul, de a demonstra ca a reusit sa obtina cartea, chiar daca distribuitorii oficiali bagasera 20 de milioane de dolari in pastrarea secretului cartii, s-a facut printr-o frauda. Jurnalistul spune ca a cumparat cartea dintr-o librarie din New York cu o zi inainte de lansare, desi tipografiile care au tiparit editia au fost supuse unui strict embargo - nimeni nu avea voie sa vorbeasca macar despre carte - la fel cum s-a intamplat si cu distribuitorii. Din punctul de vedere al regulilor eticii jurnalistice, problema insa nu e recenzia in sine, ci ceea ce inseamna g