Înlocuirea lui Emil Boc cu Mihai Răzvan Ungureanu poate fi tradusă astfel: sacrificăm un prim ministru pe care-l înjură toată lumea (degeaba sau pe bună dreptate, ce mai contează), împreună cu câteva nume controversate şi numim un om politic pe care nu-l înjură, deocamdată, nimeni. În acelaşi timp, noi ne vedem de guvernare, arătând totuşi ţării că suntem deschişi la schimbare.

Până acum, Top 3 al celor mai urâţi oameni politici din România, atât de către opoziţie cât şi de o bună parte din populaţie, era format din Traian Băsescu, Elena Udrea şi Emil Boc. Chiar dacă multe dintre acuzaţiile care le-au fost aduse sunt aberante- cea mai mare aberaţie fiind desigur aceea că Băsescu este dictator- coaliţia avea nevoie urgent de o manevră care să-i îmbunătăţească imaginea. Iar în încercarea de a mai rarefia, măcar parţial, atmosfera toxică ce s-a instaurat peste mediul politic, pe de o parte, şi pentru a arăta străzii că nu este total insensibilă la revendicările sale, pe de altă parte, PDL nu putea face altceva decât să arate o schimbare de proporţii la vârful statului. Amuzant este că, imediat, liderii opoziţiei s-au repezit să tragă nişte foloase de pe urma sacrificării lui Emil Boc şi a Elenei Udrea (doi din cei trei duşmani pe care şi-au construit discursul antiputere), revendicând o victorie care, în realitate, nu există. "Odată cu demisia lui Emil Boc se arată că USL a avut dreptate atunci când a înaintat diverse moţiuni de cenzură, atunci când a încercat sa blocheze angajările de raspundere, iresponsabile, ale unei guvernări desprinse de realitate", a declarat luni Crin Antonescu.

Liderul PNL s-a lăudat degeaba. Demisia lui Emil Boc nu este nicidecum un rezultat pozitiv al opoziţiei.

În esenţă, schimbarea premierului nu reprezintă "un pas înapoi" al actualei puteri. Dimpotrivă există semnale evidente că avem de-a face cu o manevră polit