Fie şi la o simplă privire, poţi descoperi că în uriaşa campanie mediatică dusă împotriva lui Traian Băsescu în ultimul timp, preşedintele în exerciţiu nu mai are nici un apărător. Nu e vorba despre condeie care să-l ridice în slăvi, cum se întâmpla în primii ani de mandat, când Traian Băsescu devenise subiectul unui deşănţat cult al personalităţii, ci despre condeie minimum corecte, care să ia atitudine faţă de atacuri fără nici o legătură cu deontologia.
Pe vremea când Traian Băsescu atinsese atotputernicia unui Ceauşescu, noi, câţiva jurnalişti care îndrăzniserăm să-i denunţăm derapajele, eram ciomăgiţi în ziarele şi la televiziunile arondate Administraţiei Prezidenţiale. Chiar dacă exagerate prin violenţa tonului, intervenţiile noastre erau rapid puse la punct.
Să ne reamintim câte scatoalce am încasat noi, cei câţiva jurnalişti, care îndrăzniserăm să avem întrebări despre afacerea cu jurnaliştii răpiţi, diversiune care făcuse să leşine de admiraţie presa autohtonă!
Azi, întreaga presă, având în centru trusturile Intact şi Realitatea-Caţavencu, duc împotriva lui Traian Băsescu o campanie ale cărei dimensiuni electorale nu pot scăpa omului cinstit. Pentru că una e să-l critici pe Traian Băsescu la vremea atotputerniciei sale de preşedinte şi alta e să-l critici în campania electorală. Deşi nu şi-a anunţat candidatura, Traian Băsescu e deja competitor. A-l ataca şi, mai ales, a-l ataca folosind mijloace incorecte din punct de vedere profesional înseamnă a te înscrie, chiar fără să vrei, de partea principalilor săi contracandidaţi. Sigur, ziarele şi televiziunile care duc o campanie agresivă împotriva lui Traian Băsescu nu-i ridică în slăvi pe Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Unii ar putea argumenta că-i critică şi pe cei doi.
Da, dar prin concentrarea atacurilor asupra unuia dintre competitori şi, mai ales, prin
