Ce an a fost 2009! Am inceput cu un guvern de coalitie PDL-PSD care, vorba lui Talleyrand, a fost mai mult decat o crima, a fost o eroare. Reprosurile aduse atunci acestei strutocamile politice au fost confirmate in intregime: in locul unui guvern cu majoritate de 70%, am avut doua guverne paralele, cu prioritati si obiective contradictorii, in care cele doua jumatati ale himerei au tras in directii diferite. Rezultatul a fost un cabinet ineficient, in care nimeni nu si-a asumat nici un fel de masura de combatere a crizei si, in general, nici un fel de responsabilitate, singurul liant care a coagulat guvernul PDL-PSD fiind impartirea functiilor in deconcentrate si a resurselor necesare campaniei electorale. Cu alte cuvinte, in conditiile unei prabusiri economice dramatice, 2009 a fost un an complet irosit din punctul de vedere al reformelor. Politic, PSD a reusit performanta sa conserve pentru Geoana electoratul dependent de stat, iar PDL – contraperformantele de a pierde pentru Basescu electoratul urban, "antreprenorial", care a migrat spre Crin Antonescu in lipsa de ceva mai bun, si de a seduce un electorat care nu-i nici aici, nici acolo, care supravietuieste undeva in zona gri, intre mica invarteala din tara si munca in strainatate.
Pentru cei care pretind ca zvonurile despre o prabusire economica dramatica au fost mult exagerate, ca – de bine, de rau – s-au mai gasit bani si ca, atunci cand nu s-au mai gasit, am imprumutat, de la FMI, de la UE, de la banci, un singur raspuns: "Mai vorbim in 2010!". Vestea proasta este ca in 2009 povara crizei a cazut in intregime pe umerii sectorului privat, care a trebuit sa plateasca pretul crizei financiare si economice. Vestea si mai proasta este ca sectorul privat nu prea mai are unde sa se prabuseasca daca vrem sa nu ajungem ca Grecia sau, mai rau, ca Ucraina. Asa ca, in 2010, povara va trebui preluata de stat.