"Citiţi cărţi, citiţi şi iarăşi citiţi, în loc să vă uitaţi la toate prostiile de la televizor". Acest îndemn îi aparţine doamnei Franca Ciampi, soţia preşedintelui Italiei, şi a fost rostit în noiembrie 2001. De atunci, a stîrnit multe dezbateri, nu numai pentru că e destul de neobişnuit ca prima doamnă a Italiei să ia poziţii publice (mai ales atît de ferme), dar şi pentru că tema "TV-spazzatura" (= TV-gunoi) este, şi acolo, de o mare şi permanentă actualitate. Recent, un număr al săptămînalului economic Il Mondo (26 iulie) dedică un dosar chestiunii, pornind - iarăşi - chiar de la cuvintele doamnei Ciampi. "De ce televiziunea asta îţi face silă?" - se intitulează grupajul, iar răspunsul pare simplu: din cauza intereselor economice. Dincolo de autoritatea morală şi intelectuală a soţiei preşedintelui (şi trebuie spus că Preşedintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, şi soţia sa se bucură într-adevăr de un mare respect în Peninsulă), chiar lucrătorii din branşă îşi pun problema relaţiei dintre calitatea programelor, încasările din publicitate şi gusturile publicului. "Sezonul vacilor de muls - scrie Il Mondo - s-a întrerupt brusc în vara anului 2000. S-a făcut simţit declinul investiţiilor în publicitate pe plan mondial. De la cifra record de 310 miliarde de dolari s-a trecut la 281 de miliarde în 2001. După Ac Nielsen, în Italia consumul de publicitate a scăzut de la 7,15 miliarde de euro în 2000 la 6,88 miliarde în 2001". În 2002, primul trimestru a fost "de coşmar", iar tendinţa de scădere continuă. Acesta este, după Il Mondo, adevăratul semnal de alarmă, şi nu dezbaterile intelectuale despre calitatea programelor: pentru că banii din publicitate sînt mai puţini, iar numărul de posturi TV acelaşi, concurenţa are loc pentru atragerea unui public cît mai numeros (= cît mai puţin pretenţios), cu costuri de producţie mai mici. Rezultatul? Programe mai proaste, cu divert