Fotografii de razboi sunt martorii victoriilor, dar si ai infrangerilor. Razboi. Durere, lupte, moarte, pericol, zambete rare si trairi umane duse la extrem. Pe front
Fotografii de razboi sunt martorii victoriilor, dar si ai infrangerilor. Razboi. Durere, lupte, moarte, pericol, zambete rare si trairi umane duse la extrem. Fie ca vorbim de razboiul din trecut, fie ca vorbim de cele din zilele noastre, datele sunt cam aceleasi. De o vreme insa, in peisajul razboaielor au aparut oameni ce creeaza ei insisi peisaje; ale vietii, ale mortii. Fotografii de front, de razboi, sunt niste oameni binecuvantati si poate blestemati in acelasi timp. Putini oameni pot percepe atatea senzatii, pot vedea cum toate tipologiile umane dispar, cum aproape tot ce inseamna regula in general valabila pe timp de pace, pe front nu mai inseamna poate nimic.
Pe front cu Szathmary. Cercetatorii preocupati de marturiile vizuale din a doua jumatate a secolului al XIX-lea au ajuns la acordul ca in acea perioada nu existau mai mult de zece fotoreporteri in lume. Printre acestia se afla si pictorul Carol Popp de Szathmary. In lucrarea "Histoire de la Photographie" a lui Raymond Lecuyer, editata la Paris in anul 1945, Szathmary este caracterizat in termeni laudativi: "artist care a dat dovada de mult gust, de ingeniozitate si de indrazneala". Ultima trasatura i-a deschis gustul pentru fotoreportaj. Acest curaj l-a incarcerat in 1845 la Silistra, in timp ce surprindea pe aparat scene de campanie. "The History of Photography", cercetarea lui Helmuth Gernsheim si incredintata editurii Oxford University Press, arata ca ardeleanul este "primul reporter fotograf de razboi din lume". Aceasta calitate este sustinuta de faptul ca Szathmary si-a inceput activitatea in 1853, in timpul razboiului Crimeii. In primele luni ale anului 1854, artistul a avut inspiratia de a-si parasi atelierul, merga
