O mai buna asimilare a experientei Germaniei in gestionarea propriului trecut problematic ar putea ajuta Romania sa arda etapele in asumarea istorie de care nu este mindra. Ultimul film al regizorului polonez Andrzej Wajda - "Katyn", dedicat infamului masacru savirsit de sovietici in 1940 impotriva elitei militare poloneze - incepe cu imaginea a doua multimi de soldati indreptindu-se haotic una spre alta. Era in 1939: dintr-o parte veneau cei care fugeau ingroziti de trupele hitleriste, din cealalta parte, cei care se retrageau, la fel de speriati, din fata trupelor sovietice care ocupau partea de est a Poloniei. Am ales aceasta imagine puternica pentru a ilustra situatia Germaniei, a carei reunificare o aniversam astazi, dar si a Romaniei. Intre cele doua tari exista foarte multe deosebiri, dar macar o asemanare importanta - ambele au de gestionat "trecutul dublu" al celor doua "isme" radicale care le-au marcat istoria recenta, fascismul si comunismul. Si Germania, si Romania incearca sa ia distanta de acest trecut traumatic, inca foarte prezent.

Numai ca realitatea este deseori mai complicata decit filmele care o descriu. In fapt, si Polonia, si Germania, si Romania nu doar au fugit de cele doua totalitarisme, cel nazist si cel comunist, ci au si fugit spre ele. Au existat numeroase momente si cazuri de aderenta entuziasta, de complicitate sau de pasivitate fatalista a cetatenilor din aceste state fata de fantasmatica radicala. Acest trecut ne-eroic este greu de confruntat si tocmai de aceea gestionarea memoriei trecutului recent este inca o misiune dificila in Europa Centrala si de Est. Unificarea a pus capat unui joc steril al blamarii mutuale intre cele doua Germanii. Fosta Republica Federala a Germaniei incrimina regimul comunist adoptat de surata estica, iar, pe de alta parte, incerca, cu precadere in anii '80, in timpul guvernarii crestin-democrate, sa