Între altele, România mai are o bubă în nas - revoluţia contra cost şi circul falşilor războinici. De peste 20 de ani, arţagul băţos al unor "revoluţionari", nemulţumiţi şi revendicativi, murdăreşte clipa de reculegere şi amintirea morţilor din decembrie '89. Lasă că mi se pare umilitor ca tu, român participant la revoluţie, să ceri plată pentru o zi de demnitate, dar şi mai grav este că mii de impostori trec astăzi pe la casieriile republicii ca să-şi ridice drepturile, fără să aibă habar, măcar, pe unde s-a ţinut zavera.
Vorba cuiva care posta astăzi pe un site: "De la circa 790 de revoluţionari recunoscuţi în '89, actualmente se înfruptă din bugetul statului circa 17-18.000 de aşa-zişi revoluţionari cu certificate emise şi după 2004, având venituri între 2.200 şi 3.400 lei. Ca să nu mai amintim de alte facilităţi şi scutiri (impozite şi taxe) ori terenuri acordate".
Poate că omul rotunjeşte în minus, însă adevărul e că Bucureştiul a dat câteva sute - organizatorii "baricadei de la Inter", din 21 decembrie -, iar Timişoara, peste o mie - ieşiţi în stradă între 16 şi 20 decembrie. În rest, la Universitate, pe 21, s-au mai aflat cam la 4000 de spectatori, curioşi şi plimbăreţi, care au cântat, au scandat, au făcut poze - unii de pamplezir, alţii în interes de serviciu - etc. În această perioadă, la Timişoara au murit peste 40 de oameni, iar la Bucureşti, până în 20.
Cu alte cuvinte, în dimineaţa zilei de 22 decembrie, când ICAB-ul spăla bulevardul de sângele martirilor, sub ochiul vigilent al securiştilor de serviciu, România înregistra în jurul a 2000 de revoluţionari autentici şi 60 de eroi martiri.
Ceea ce s-a întâmplat începând cu seara zilei de 22 decembrie, în opinia mea, nu are de-a face cu revoluţia. Aceasta s-a încheiat în momentul în care Vasile Malnuţan - pilotul elicopterului care a decolat de pe terasa CC, având la bord cu