Repulsie și dezonoare Trei redactori (Ștefan Manasia, Claudiu Groza, Ioan Pavel Azap) ai revistei clujene Tribuna au primit preaviz de douăzeci de zile, urmat de desfacerea contractului de muncă. Actul reprobabil a fost comis de redctorul-șef Mircea Arman. Prima mea reacție lucidă a fost una de repulsie. A doua reacție a fost aceea de radiograf al mentalităților. Oricât de anacronic ar suna, ceea ce se întîmplă actualmente la revista Tribuna (persecuții, abuzuri flagrante, reacții și atitudini dictatoriale) este o mostră de neostalinism. Mircea Arman nu ține cont de legi ori morală, nici de istoricul revistei Tribuna ori de profesionalism. Ceea ce dorește este să fie un șef disciplinar, punitiv, coercitiv. Adoră funcționarea comisiilor de disciplină și strategia retrogradărilor. Agreează slujbașii și subalternii obedienți. Preavizul comunicat celor trei redactori îl dezonorează atît în fața breslei scriitoricești, cît și înaintea comisiilor reale de etică. Gestul său de șef autoritar este incalificabil de scandalos, iar acest gest s-ar cuveni să îi facă pe scriitori să se solidarizeze cu triumviratul tribunist. Sper ca Manasia, Groza și Azap să îl acționeze în justiție pe Arman. Și să cîștige. Ruxandra CESEREANU Joaca de-a instituţiile M-am învîrtit prin redacțiile revistelor culturale înainte de 1989 și după, am auzit, în familie sau istorisite de prieteni, destule evocări ale atîtor redacții de odinioară. Totuși, nu am întîlnit în România ultimilor 60 de ani nici o situație similară cu cea existentă la Tribuna clujeană de azi. Absurdul, intolerabila idioție, grotescul situației sînt desprinse mai degrabă dintr-o ficțiune distopică decît din realitatea noastră (democratică și europeană, nu-i așa?!). Îi cunosc bine pe redactorii Tribunei, sînt prieten cu ei de 20 de ani, i-am văzut preluînd o revistă intrată aproape în comă și transformînd-o într-o publicație cu