Alina spune că nu-şi dă seama cum de a bătut-o pe japoneza Tomoko Fukumi, în semifinale, mai ales că o durea mîna dreaptă îngrozitor.
Spiriduşul de la 48 de kilograme, Alina Dumitru, şi-a confirmat încă o dată valoarea la Londra. Campioana olimpică a trecut în semifinale de numărul 1 mondial, japoneza Fukumi.
A clacat însă în finală, neputînd lupta la potenţial maxim. Se accidentase în meciul contra mongolei Munkhbat. A strîns din dinţi, a vrut să abandoneze, dar s-a gîndit că nu e demn de o campioană olimpică. Iar la final a recunoscut superioritatea braziliencei Sarah Menezes.
- Alina, ai dormit bine după medalia cîştigată sîmbătă?
- Nu prea. Din mai multe cauze. Eram fericită, mă gîndeam că am mai luat o medalie olimpică. Apoi m-a durut mîna. Am fost să fac şi un RMN, dar ligamentul la cot nu e rupt. Şi în al treilea rînd că am stat în oraş cu familia, cu prietenii, pînă pe la miezul nopţii. Am sărbătorit.
- Acum, gîndind la rece, ai fi putut repeta aurul de la Beijing?
- În condiţiile accidentării la mînă, nu. Niciodată. Altfel, nu ştiu. Acum nu vreau însă să par nu ştiu cum, să dau vina pe acest lucru. Menezes a fost mai bună şi a cîştigat meritat. A ştiut de problema mea şi m-a atacat doar acolo. Am vrut să renunţ, să abandonez, dar m-am gîndit că nu e frumos.
- A fost mai greu să cîştigi medalia de argint decît pe cea de aur?
- Nu ştiu ce să zic. Parcă a fost mai greu. La Beijing adversarele nu prea m-au luat în seamă. Am avut greu meciul cu Tani Ryoko, din semifinale. Aici însă, a fost foarte dificil şi cu cubaneza Mestre, cu mongola Munkhbat nu mai spun. Iar pe Fukumi, sincer, nu ştiu cum am învins-o la cum mă durea mîna. Adversarele ştiau acum că sînt campioana olimpică, toate s-au pregătit pentru mine. De asta spun că a fost mai greu.
- Florin Bercean, antrenorul tău, a spus că după ce te-ai calificat în fi
