Până la mijlocul lui septembrie, în Capitală se desfăşoară seară de seară a doua ediţie a Festivalului „Bucureştii lui Caragiale”.
1 /.
Puţine locuri ar mai recunoaşte Caragiale dacă s-ar întoarce acum în Bucureştiul care prea puţin mai seamănă cu cel de la sfârşit de secol al 19-lea. Aşadar, un festival care să se cheme „Bucureştii lui Caragiale” e, dincolo de strategia de marketing, un mic act de curaj. Se află la ediţia a doua şi anul acesta îi este dedicat Mariei Tănase... Se desfăşoară până la mijlocul lunii septembrie, seară de seară, în Centrul istoric şi într-un loc special amenjat şi într-o grădină din zona Hala Traian.
La Union, birjar...
Centrul vechi este deja un spaţiu cunoscut pentru spectacolele de stradă oferite gratuit tuturor amatorilor de teatru, dar iniţiativa de la Grădina La Conu Iancu este cu totul inedită. O terasă care reface în mod asumat clişeistic atmosfera din perioada când Caragiale se bucura de binefacerile culinare ale vremii lui, în care veţi găsi ghivece uriaşe de flori, portocali, toate amestecate cu un apetisant miros de mititei şi cuplete de la Union, la pachet cu „momente şi schiţe” realizate de studenţi şi absolvenţi de la UNATC care joacă, dansează şi cântă cu o plăcere care te contaminează.
Cuplete celebre precum „Picioruşul Aglăiţei” sau „Vin, mămicule, vin, bibicule...”, cântate cu plăcere şi farmec de tinere actriţe îmbrăcate în rochiţe roşii, toate fac parte dintr-o reţetă de succes, pusă la cale de Gelu Colceag în spectacolul „Mofturi şi moftangii” pe care, dacă-l vedeţi, veţi dori să-l revedeţi, la pachet cu meniul à la perioada interbelică: tochitură ca la Crucea de Piatră”, „Cafea turcească ca la Vidin” sau „Puiul Grizetelor”, însoţite de poveşti de acum peste o sută de ani...
Cine alege „Tochitura...”, primeşte şi o poveste... picantă: „În Bucureştii anului 1855, în vecinătatea Crucei d