Consiliul Naţional al Audiovizualului supune dezbaterii publice proiectul unei decizii cu privire la informarea corectă. Gestul în sine merită apreciat, iar dacă el va deveni o practică obişnuită a CNA, se cheamă că instituţia va face un pas mare în direcţia atribuţiilor sale de garant al interesului public. Se cuvine ca instituţiile media, societatea civilă şi "consumatorii" - adică telespectatorii şi ascultătorii - să dea curs acestei invitaţii la dialog. Proiectul în sine nu conţine altceva decît principii de bază ale funcţionării instituţiilor media şi ale jurnalismului de informaţie. Unele ţin de practica profesională, chiar de abc-ul acesteia - de pildă, articolul 2: "Informaţiile difuzate trebuie să fie verificate, formulate clar şi cu acurateţe, fără nici o influenţă din partea autorităţilor publice, a altor persoane juridice de drept public sau privat ori a unor persoane fizice". Sună normal - dar din păcate găsim destule exemple în radiojurnalele şi telejurnalele româneşti care nu respectă un asemenea principiu elementar. Radiojurnalul de la radioul public, de pildă, care acum cîţiva ani era foarte bun şi făcut profesionist, acum este de cele mai multe ori vopsit în culorile guvernamentale, iar uneori se limitează să reproducă nişte comunicate oficiale primite de la Guvern, Parlament ori Preşedinţie. Ceea ce începe să nu mai semene deloc cu jurnalismul de informaţie. Un articol a cărei punere în practică o aştept cu nerăbdare este cel referitor la formulele cu care trebuie denumiţi cei acuzaţi de infracţiuni: "pînă la pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti se vor utiliza, după caz, termenii de suspect, învinuit, urmărit, acuzat". Şi presa scrisă, şi ştirile TV s-au obişnuit să decreteze vinovăţii "din prima", înaintea Justiţiei: de-abia e arestat un suspect şi aflăm de la ştiri că e "un criminal odios", un "delapidator", un "corupt" ş.a.m.d. Or, pîn