Vizitati de comisarii internationali si pusi constant la punct pentru matrapazl???curile pe care le fac de aproape un deceniu si jumatate, guvernantii nostri mimeaza panica temporara, folosind, eventual, linguseli rudimentare, iar apoi isi continua magariile ca si cum nimic nu s-ar fi ???nt???mplat. De la o vreme, ma b?ntuie amintirea unor episoade bizare, din copilaria si adolescenta mea, episoade pe care le credeam pierdute definitiv ?n negura trecutului. E aici, fara ?ndoiala, un semn de ?mbatr?nire, dar (sper, cel putin) si nevoia reconsiderarii etapelor formative din unghiul maturitatii. Deunazi, mi-a revenit ?n memorie o ?nt?mplare destul de stranie, din anii v?rstei prescolare, c?nd (?nca mai) stateam pe strada Stejar a batr?nului cartier Tatarasi. Blocul nostru (I 4, daca nu ma ?nsel) era locuit, ?n pofida politicii de "mixare" sociala a populatiei (dusa cu aplomb de PCR), miraculos, de un numar de familii mai spalatele, altfel spus (?n limbajul timpului), cu instincte de mica burghezie. Ele cultivau ritualuri necomplicate de civilitate, care le faceau deosebite ?n decorul de macarale ("r?zatoare" ?n soare?!) ale epocii. Copiii lor, printre care ma numaram cu entuziasm, ?nvatasera, timpuriu, strategii evolutioniste de baza: folosirea periutei de dinti, a pieptenului si a sapunului, salutul vecinilor si, dupa caz, arta dialogului elementar. Din pacate ?nsa, aceasta apetenta pentru normele de abecedar ale civilizatiei nu reprezenta un avantaj ?n Tatarasiul acelor timpuri (cum nu prea reprezinta nici ?n Tatarasiul zilelor noastre), ci, dimpotriva, se dovedea mai cur?nd un handicap de adaptare. Explicatia paradoxului este simpla. I 4 era atunci ?nconjurat - pe o arie semnificativa - de niste cladiri terifiante, asemanatoare penitenciarelor de maxima securitate, la ferestrele si intrarile carora puteai observa, ?n permanenta, creaturi cu ambiguitate de gen, v?rsta