Asemenea liderilor comuniști, conducătorii actuali ai României vin de jos: lăcătuși mecanici, funcționari vamali, absolvenți de universități particulare, cu diplome fără acoperire. Cei mai mulți nu au citit mai mult de 10 cărți. Au intrat în partide și au așteptat, răbdători, până când le-a venit rândul. Se pricep la montarea unor rețele clientelare și la ungerea mașinăriilor de vot. Cei mai mulți dintre ei, politicieni cu ștate vechi, nu s-au mai dat jos din mașini oficiale de cel puțin 10 ani. Sunt apărați zi și noapte de ofițeri SPP. Ocupă, ca Valeriu Zgonea, bunăoară, birouri imense în Casa Poporului. Viața lor cotidiană se compune din ședințe și apariții tv. Firme, companii, sau oaspeți străini le oferă mereu cadouri de protocol. Pe pereți au tablouri kitsch și icoane naive. În dulapuri, mari cantități de costume, cămăși, cravate și pantofi scumpi. Colecționează ceasuri de lux. Îsi organizează concedii opulente, în stațiuni la modă din felurite țări. Toate mijloacele statului – de la case de odihnă, până la elicoptere - se află la dispoziția lor. Între timp, își aranjează, prin interpuși, afacerile și comisioanele, pentru ca nicicând să nu bântuie seceta prin conturile lor la vedere sau bine ascunse. Mentalitatea lor e următoarea: sunt destui ”tâmpiți” care ne vor vota întotdeauna. Fie pentru că sunt foarte săraci și îi cumpărăm, fie pentru că sunt indignați și, la fiecare patru ani, vor socoti că partidul nostru (PSD, PNL, PDL etc) e mai puțin rău decât partidul sau coaliția care a guvernat. Nici unul nu speră că va sta la butoane mai mult de un ciclu electoral: maximizarea profitului personal este, prin urmare, un imperativ realist.
S-a ajuns aici prin contra-selecție, practica definitorie a comunismului. Intelectualii din dreapta liberală, anticomunistă și pro-occidentală au fost treptat evacuați din sfera PNL și PDL. Dar ei au cunoscut, paradoxal