"Mentalitatea de miliţian" este atributul vreunei civilizaţii extraterestre. Este boală grea. Poate fi transmisibilă, dar la unii face parte chiar din natura lor umană. Unii cred că este o calitate şi un instrument necesar de acaparare a puterii şi de impunere, de menţinere a unui anumit tip de gândire. Acest virus a evoluat o dată cu societatea, adaptându-se mereu în lupta sa cu noile vaccinuri. Miliţianului ajuns la birou de poliţist nu-i e frică de consecinţe, pentru că acestea nici nu există pentru el. Are spate şi poate şi funcţie. Mentalitatea de miliţian înseamnă "cine nu este cu noi sau ca noi este împotriva noastră". Este puterea devenită abuz. Ieri, un subofiţer s-a găsit să-şi parcheze limuzina fix în uşa magazinului fără să-l doară măcar în caşchetă. Azi se găseşte unu’ care să urmărească "gruparea emo", aşa, preventiv. Tot azi s-a găsit un altul care să-i dea vreo trei pumni unui copil al străzii găsit undeva, pe scările unei instituţii, în plină noapte, în timp ce alţi doi, într-un birou înghesuit de provincie, conduc un interogatoriu cu pumnii. "Noi ne permitem, iar voi, restul, trebuie să respectaţi ceea ce ne permitem noi." Există leac, dar unii chiar nu vor să fie vindecaţi. "Miliţianul" nu este decât "coada de topor" sau "braţul înarmat" – exprimarea cea mai brutală, directă şi vizibilă a "mentalităţii de miliţian".

Un miliţian bate doi copii ai străzii în mijlocul bulevardului, un altul bate o persoană în sala de interogare în mijlocul audierilor, un altul ia mită pentru a nu da unei dudui amendă că a trecut pe linia continuă. Dar Dumnezeul filmuleţelor, întâmplărilor cu miliţienii din ziua de azi e cel făcut la Tulcea. Nu ştiu exct când e făcut. Destul de recent oricum, probabil anul acesta.

Un purtător de "caşchetă" cu ceva funcţie "pe spate" îşi parchează Audiul fix în uşa unui magazin de la parterul blocului în