Despre cum funcţiona îndoctrinarea pe vremea comunismului, toată lumea ştie câte ceva. Unii au trăit-o pe viu, iar generaţia mai tânără a aflat destule lucruri de la cei vârstnici. Este disecată însă mult mai rar îndoctrinarea din lumea occidentală şi din noua eră capitalistă.

Despre cum ne îndoctrinează societatea de consum şi mai ales doctrina ultraliberală, care a fost dominantă în ultimele două decenii se vorbeşte mai puţin. Şi pe bună dreptate, pentru că este o formă de spălare pe creier mai subtilă, mai puţin directă decât cea pur ideologică. Este tipul de îndoctrinare infinit mai complexă, la care suntem noi înşine complici şi la care participă maşina mediatică şi foamea noastră de imagini, complexele noastre istorice şi mai ales distanţa, faptul că suntem departe de modelul nostru suprem care este cel american.

Faptul că sistemul comunist a fost unul dezastruos pentru om şi pentru natură nu înseamnă însă că nu trebuie să observăm derivele, excesele şi tendinţele monstruoase ale orândurii comerciale excesive în care trăim. Folosesc această formulă pentru a spune de fapt că lumea globală de astăzi este din ce în ce mai mult o creaţie a negustorilor. În jurul mesei unde s-au adunat “arhitecţii” lumii globale nu a fost invitat nici un filosof, nici un artist, nici un scriitor, nici un profesor, nici un medic, nici un fermier, nici un sindicalist. Nu, cei care ne organizează viaţa şi viitorul sunt exclusiv negustori şi bancheri, oameni de afaceri şi traderi. Altfel spus, indivizi care au nevoie de un spaţiu vast, fără oprelişti, în care să circule liber în primul rând mărfurile şi nu oamenii, întreprinderile şi nu democraţia, banii şi nu ideile.

Iar lucrul cel mai grav pe care îl ascunde această arhitectură este, de altfel, faptul că ea nu mai are nevoie de democraţie, dovadă că pentru foarte multe ţări de pe Pământ, China este principalul part