România ilustrează limitele puterii de care dispune UE pentru a proteja statul de drept în ţările membre, titrează Financial Times în ediţia electronică de duminică, adăugând că unii parlamentari europeni se tem că angajamentele luate de premierul Victor Ponta ar putea fi doar promisiuni deşarte, potrivit Mediafax.
Heather Grabbe, directoarea Open Society Institute din Bruxelles, susţine că UE a primit în mod deliberat competenţe limitate pentru a interveni în afacerile juridice interne ale statelor membre. "UE a acceptat întotdeauna ca statele membre să adere cu prevederi constituţionale diverse, iar acest lucru este în regulă atât timp cât se supun propriilor reguli", a declarat Grabbe. "Dar atunci când încetează să mai facă acest lucru, cum pare să facă acum România, este foarte greu pentru UE să reacţioneze", a explicat ea.
Numeroşi oficiali europeni au recunoscut că au puţine puteri pentru a exercita presiune asupra ţărilor care ameninţă valorile centrale ale blocului. Dar în urma mai multor confruntări cu statele membre cu privire la respectarea drepturilor fundamentale, unii oficiali şi analişti argumentează că trebuie dezvoltate noi instrumente pentru protejarea democraţiei Europei.
Cea mai puternică armă a UE pentru a pedepsi o ţară care nu respectă normele sale democratice este Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona, care permite sancţionarea unui stat membru, inclusiv prin suspendarea dreptului său de vot. Dar această măsură, cunoscută şi ca opţiunea "nucleară", nu a fost folosită niciodată, fiind considerată prea severă.
Singura dată când au fost folosite sancţiuni împotriva unui stat membru a fost în 2000, înainte ca Tratatul de la Lisabona să fie adoptat, când UE a decis să izoleze Austria după ce Jörg Haider, liderul partidului de extremă dreapta din această ţară, s-a alăturat coaliţiei de guvernământ. Politica de izolare a
