Denumirea râului Someş vine din cuvântul dac Samus şi printre semnificaţiile găsite de istorici se numără adjectivele „agitat“, „învolburat“, „amestecat“. Râul a stat la baza dezvoltării a numeroase aşezări din Ardeal, mai ales că până la începutul secolului trecut din apele Someşului Mare se scotea aur prin spălarea nisipului.

„Denumirea râului Someş provine din limba dacă, de la cuvântul Samus. Acesta face parte dint-o listă de denumiri geografice din perioada dacică printre care se numără şi Alutus (Olt), Crisus (Criş), Istros (Dunărea), Maris (Mureş) sau Tyras (Nistru)“, a explicat pentru „Adevărul“ Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Din limba dacilor se menţin aproximativ 150-160 de cuvinte de bază, în special toponime şi hidronime. Istoricul Valentin-Claudiu Dobre susţine, în cartea „Scurtă, uimitoare şi fabuloasă istorisire despre enigmatica limbă a geto-dacilor“, că unul dintre înţelsurile hidronimului ar fi „agitat“, „învolburat“, „clocotitor“, „pestriţ“, „amestecat“. Aceeaşi sursă precizează şi denumirea latină „sąmyšis“, cu înţelesul de confuzie, dezordine.

Râul de aur

Potrivit istoricilor, multe zone din Transilvania au fost populate datorită goanei după aur a strămoşilor noştri. Unul dintre râurile care au dezvoltat şi populat zona care avea să formeze judeţul Bistriţa-Năsăud este Someşul. Aurul din Ardeal ajungea în ţările din sud şi sud-vest, unde metalele preţioase au început să fie apreciate şi căutate. Strămoşii noştri dădeau aurul la schimb pentru animale şi cereale. În scurtă vreme cererea a crescut exponenţial, iar exploatarea s-a mutat de la râul Someş şi afluenţii săi la zăcămintele din munţi. „Şi ca o consecinţă naturală a exportului de aur din Ardeal, în cursul atâtor veacuri în regiunile barbare se ridică în popoare dornice de a se înstăpâni pe acest izvor nesecat de bogăţ