Fara Bula, bulitii au devenit din ce in ce mai buliti si au disparut din istorie, in locul lor ivindu-se un alt popor, cu multe tare, mai alb la chip si mai intunecat la suflet. Sau poate invers. Cei care vor veni peste zece mii de ani pe aceste pasnice si molcome locuri, la o adincime de treizeci de metri in pamint, vor descoperi urmele unei foste civilizatii a unui popor care a trait in preajma anului 2000 de dupa Hristos, in perimetrul trasat de Dunare, Nistru, Tisa si Marea Neagra, cuprinzind in interior dealuri insorite si pline de podgorii, munti albastri si maiestuosi, vai intinse si ape line si adinci: poporul bulit. Facind sapaturi in diferite straturi ale propriei lor constiinte, arheologii (futuristi) vor conchide ca scurta istorie apoporului bulit a inceput aproximativ la mijlocul secolului al XX-lea si a durat citeva decenii. Ca bulitii au aparut in locul unei vechi populatii tracice, care a disparut nu se stie unde si cind, in locul unui popor mindru si care cu o mina infunda in pamint plugul de lemn si cu alta agita deasupra steagul facut dintr-un cap de bour ce mugea sinistru in bataia vintului de stepa, speriind corbii de pe aratura si navalitorii barbari ce-si aratau chipul brazdat de mii de cicatrici la orizont. A aparut, nu se stie prin ce fenomen (un accident al istoriei?), un popor ciudat, cu spinarea frinta in doua si ochii flaminzi de umilinta. In scurta si bizara lor existenta, bulii carpato-dunareni au avut ca vecini de rasarit pe marele popor bulit rus (intemeietorul civilizatiei bulite) - numit si sovietic sau eliberator; la sud pe poporul bulgar, al carui nume vine de la bulgare de seu si care a facut si el, la un moment dat, parte din aceeasi spita a popoarelor bulite (ce s-au raspindit rapid in Europa, in Asia, in Africa si America); la vest, cu ramura hunica a popoarelor bulite; la sud-vest, cu iugoslavii buliti, numiti si slavii de ju