Biblioteca e o capsula miraculoasa, o anticamera a eternitatii, o fortareata in care spiritul se repliaza impacat, cu toate profetiile implinite... Oare cum va fi aratind Chisinaul anului 1877, in ziua de 19 octombrie, musai? Nu foarte grozav, eufemistic zicind, de vreme ce gurile rele ni-l prezinta, fara nici o preocupare de protocol (dar cind a fost istoria deferenta cu noi?), ca pe un "oras al noroiului". Si, la rigoare, ne-am putea inchipui strazile desfundate, casele umile, verdele potopitor, podgoriile ce asediaza de pretutindeni - o asezare intru totul rustica, doar ca ceva mai mare decit celelalte, pitite in cutele reliefului, spre cazna eternilor turci. Un ochi in survol nu ar fi identificat, aici, decit anevoie vreun semn citadin. Un oras, totusi, la extrema de Vest a Imperiului Rus, destul de important in economia veleitatilor acestuia. Dovezi - berechet. Daca lasi altitudinile cele repede uniformizatoare si incepi a-l cutreiera, te poti intilni, tam-nesam, cu leib-medicul Serafim Botkin, sosit aici in componenta curtii imperiale. E foarte posibil sa-l vezi si pe domnul general-maior Nikolai Stoletov, numit de Aleksandr II sef al voluntarilor bulgari. Dar iata-l - stupoare! - si pe imparat, in carne si oase, coborind vajnic din caleasca si inconjurat de valetii sai. Calendarul arata ziua de 12 aprilie. In jur - forfota in vederea pregatirii lazaretelor pentru ranitii in razboiul ruso-turc. Pe undeva trebuie ca estimp isi trage sufletul scriitorul Vsevolod Garsin. In alta parte, medicul N. Pirogov se pregateste sa-l consulte pe cneazul Nikolai Romanov, care se afla aici in convalescenta. Culmea e ca, la un moment dat, te poti ciocni - pardon, scuzati! - de Alexandre Gustave Eiffel, da, da, autorul celebrului turn, invitat la Chisinau pentru consolidarea podului de cale ferata, construit peste Prut, la Ungheni (fain subiect de ancheta retro... epicizanta!...