Au mai rămas doar două zile până la ediţia XXI-a a Campionatului Mondial de handbal masculin, care porneşte la drum în Croaţia. În episoadele anterioare ale serialului am parcurs istoria echipei noastre naţionale, cu cele patru titluri de campioană mondială şi o medalie de bronz, cu succesele şi insuccesele pe care le-a avut de-a lungul anilor până în 1995, când a reuşit prima prezenţă la un turneu final. Au urmat şase ediţii în care naţionala a bătut la porţile turneelor granzilor, dar fără reuşite. Au trecut 14 ani în care ne-am blocat fie în grupele preliminare, fie în meciurile de play-off. Le vom parcurge până să ajungem la această a XXI-a ediţie, din Croaţia.

Prima ediţie

cu 24 de competitoare

Ediţia a XV-a - Japonia, 17 mai – 1 iunie 1997

Este prima ediţie în care la turneul final au fost admise 24 de reprezentative. Şi federaţia internaţională a trecut la globalizare. Astfel, au apărut patru echipe din Africa, trei din Asia, două din America de Sud şi una din America Centrală. Chiar dacă nu au avut valoare şi s-au clasat pe ultimele locuri într-un clasament general, au luat locul altor echipe europene mult mai valoroase. România nu a putut trece de furcile candine ale preliminariilor.

În prima fază, echipele au fost împărţite în patru grupe de câte şase echipe, unde s-a jucat fiecare cu fiecare. După această primă fază, Rusia a obţinut maximum de puncte în grupa D, iar Islanda, în grupa A, Spania şi Egipt, în grupa C, au obţinut patru victorii şi câte o remiză. Grupa B s-a dovedit cea mai echilibrată, cu Franţa şi Suedia la egalitate de puncte şi Coreea de Sud la un punct în spate. Primele patru formaţii din fiecare grupă s-au calificat în optimi de finală, unde s-au disputat jocuri eliminatorii.

Rusia şi-a continuat marşul şi a dispus de Tunisia cu 20-14 (12-5). Suedia a trecut fără probleme de Lituania (o surpriză