n femeia, care a avut cindva o casa, traieste astazi din mila trecatorilor n patronii de pe strada Banca Nationala, care ii mai dau de mincare, spun ca asistentii sociali au dus-o intr-un centru specializat, dar Aurora a revenit pe strazi dupa numai citeva zile O vad zi de zi pe strada Banca Nationala. E o femeie trecuta de mult de prima tinerete, despre care oamenii din zona spun tot felul de povesti. Inainte s-o abordez mi-am facut curaj. Era si ieri, ca si in celelalte zile, pe jos, pe betonul aprins de caldura. Printre hainele murdare, abia ii zaresc chipul. De la departare, nici n-ai banui ca acolo, jos, e un om. Pare mai degraba un morman de haine vechi. Abia cind misca iti dai seama ca sub maldarul de vechituri zace un suflet. Ieri dimineata dormea pe trotuar, in spatele unei masini. Chipul plin de riduri e inexpresiv. Batrinica din fata mea are fata arsa de soare. Mirosul ma face s-o iau din loc, dar curiozitatea ma tine in loc. Am ramas insa extrem de surprinsa cind mi-a zimbit si, din dosul buzelor sale, au rasarit niste dinti aproape impecabili. O imagine care contrasta puternic cu vechiturile de pe ea. Iulia Bulbuc, pentru ca asa imi spune ca o cheama, doarme de trei ani sub cerul liber. Cei din zona ii spun insa Aurora. Mai toata lumea din cartier o cunoaste, fiindca femeia pe-acolo isi face veacul. E suficient doar s-o intariti un pic, ca batrina incepe sa-si depene povestea. "Am lucrat la frizeria de pe strada asta, la numarul 22 sau 24, si am avut si o casa", incepe sa-mi spuna ea. E insa incoerenta. Ar vrea sa-mi spuna parca totul intr-o clipa, dar ideile se pierd pe drum. Se pare ca si faptul ca a ajuns in strada, si alcoolul au contribuit din plin la pierderea unei logici. Nu reusesc sa aflu ce anume s-a petrecut in viata ei, cum de nu mai are locuinta, si de ce a ajuns in starea asta. Cei care se mai milostivesc de batrina sint angajatele de la cu