de TUDOR CIRES POPASURI MONAHALE E ora pranzului. La Caldarusani tocmai s-a incheiat slujba de duminica si calugarii merg la trapeza, chemati de aromele mancarii pregatite de fratele Dionisie. Bucataria nu e prea mare pentru un inventar sumar: cuptor, mese, tacamuri, icoana Sfintei Treimi. Ajutat de maica Magdalena si de fratele Iulian, parintele a gatit astazi orez cu praz. E una dintre retetele care-i reuseste cel mai bine si pe care o gasim in "Cartea de bucate manastiresti" pe care cuviosul a scris-o anul trecut: se spala 2-3 fire de praz si se taie rondele, se dau 2 morcovi prin razatoare si se calesc in 100 ml de ulei impreuna cu prazul. Se adauga 6 linguri cu orez, se tine pe foc inca 5 minute, amestecandu-se bine, apoi se stinge cu apa si se lasa la foc mic. La sfarsit, se condimenteaza cu cateva boabe de piper, putin Delikat si cu marar tocat marunt: iata una din cele mai simple mancaruri manastiresti de post!… Il privesc pe fratele Dionisie cum trece, cu virtuozitate, prin gemuletul ce leaga trapeza de bucatarie, portie cu portie, miscandu-si nu numai mainile, ci si buzele, rugandu-se continuu, fara sa remarce prezenta noastra printre cazane si oale. Prazul cu orez a placut - dovada, farfuriile golite pana la ultimul bob - , dar nimeni n-a indraznit sa mai ceara o portie. "Calugarul - imi talcuieste, intr-un tarziu, fratele - trebuie sa presare putina cenusa deasupra mancarii" si sa nu se bucure de ea ca un gurmand. Nici sa nu-i simta gustul! Iar cand se ridica de la masa, inca sa-i fie foame, infranandu-se totusi de la a mai cere."

De cand e Dionisie bucatar la Caldarusani? De sapte ani, dar el crede ca stie sa gateasca inca de cand a ramas fara parinti si a trebuit sa ia viata pe cont propriu. A facut scoala de muzica, scoala de ospatari, a pictat icoane pe lemn, totul pana in ziua cand si-a dat lucrurile lumesti de pomana si a plecat la