dilemele Memorialului de la Berlin Dacă întîmplarea nu ar fi legată de o tragedie istorică, s-ar putea crede că totul nu este decît ceea ce francezii numesc une querelle allemande, adică o gîlceavă nemţească, o ceartă lipsită de temeiuri serioase, impresie întreţinută de caracterul lexical al controverselor izbucnite în jurul unei inscripţii. Construcţia Memorialului de la Berlin, închinat celor care, pentru că erau "ţigani", au fost prigoniţi, deportaţi, ucişi în timpul nazismului în Germania şi în Europa, ar fi trebuit deja să se apropie de faza finală, pentru a putea fi inaugurat în luna mai a acestui an, cînd se împlinesc 6 decenii de la înfrîngerea Germaniei hitleriste. Cel puţin în stadiul actual al litigiului, este puţin probabil că monumentul (al cărui proiect este realizat de Dani Karavan) va putea fi dezvelit la termenul stabilit, deşi fondurile puse la dispoziţie de Guvern (două milioane de euro) există, la fel ca şi arealul (pe Simsonweg în Tiergarten)... Un alt dicton - de astă dată german - pare a conota veridic disputa: se afirmă că "diavolul se ascunde în detalii"... Inscripţia Memorialului nu ar avea voie să conţină, conform opiniei categorice a lui Romani Rose, preşedintele Consiliului Central al Sintilor şi Romilor germani, termenul de "ţigani". În schimb, Natascha Winter, preşedinta Alianţei Sinti din Germania, optează tocmai pentru acest termen generic, propus şi de istoricul Eberhard Jäckel. Purtătorii de cuvînt în materie de cultură ai tuturor facţiunilor parlamentare din Bundestag au convenit la unison (situaţie rară în Parlamentul german) ca inscripţia Memorialului închinat victimelor prigoanei şi genocidului nazist să conţină termenul de ţigani, un cuvînt de care Romani Rose nu vrea nicidecum să audă, interpretîndu-l ca expresie a tentativei de "relativizare" a istoriei. Or, pe terenul minat al terminologiei menite să denoteze ororile