Ca un deputat să propună o aberaţie s-a mai văzut, dar 27, într-un glas, mai rar. Şi, totuşi, în ţara unde numai cine nu vrea nu ajunge doctor în drept, se poate. Comisia de Învăţământ a Camerei Deputaţilor, condusă de radiosul Angel Tîlvăr (PSD), doctor în ştiinţe umaniste, a strecurat un amendament la Legea Educaţiei, care transferă de la universitate la „instanţa competentă” anularea diplomelor şi certificatelor de studii obţinute necinstit. Aceasta înseamnă că, dacă apar probe că X a plagiat în lucrarea de licenţă, rectorul nu-i mai poate anula diploma doar cu aprobarea Senatului universitar, ci va fi nevoit să aducă „dosarul” în faţa altor judecători. Frauda de care se face vinovat atât studentul, cât şi profesorii care au tolerat-o devine, astfel, mai greu de sancţionat.
În stilul gângăvelilor legislative ale parlamentarilor specialişti, Comisia nu precizează cine este „instanţa competentă”. Să fie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare? În cazul acesta, premierul ar trebui decăzut, urgent, din titlul de „doctor”, Consiliul stabilind încă de astă-vară că lucrarea acestuia este un „plagiat de tip copy-paste”. Să fie vorba de un tribunal format din magistraţi, cum dă de înţeles, într-o declaraţie pentru Realitatea tv, senatorul PSD, Cătălin Croitoru, membru al Comisiei de Învăţământ? El spune că „unii aşa-zis profesori şi ce mai sunt ei într-un consiliu de ăsta, care analizează” ar putea politiza „chestia”, pe când cu instanţa „e mai greu”. Dacă la anularea diplomelor prin decizie judecătorească s-au gândit parlamentarii, atunci au pus de o premieră absolută, fiindcă, nicăieri, lipsa ghilimelelor dintr-un text nu cade sub incidenţa tribunalului, plagiatul - considerat un concept moral – fiind sancţonat disciplinar de către organismele academice. Ca o asemenea aberaţie neaoşă să funcţioneze, majoritatea a
