Impactul acţiunii ori inacţiunii miniştrilor care au ocupat fotoliul ministerial din strada Apollodor nr. 17 asupra destinelor sistemului judiciar a fost mai degrabă negativ asupra percepţiei cetăţeanului despre Justiţie. Iar în sânul magistraturii, razele de speranţă au murit atât de repede, pe cât de firave au fost.

În ultimele 11 luni, la conducerea Ministerului Justiţiei au fost: Cătălin Predoiu, Titus Corlăţean şi Mona Pivniceru. Lor li se adaugă primul-ministru Victor Ponta, ajuns interimar în două rânduri la cârma Ministerului Justiţiei.

Progresele înregistrate (până în vara trecută) de Justiţia Românească privind obiectivele din Mecanismul de Cooperare şi Verificare au fost aproape anihilate de sarabanda schimbărilor politice făcute prin metode ce au erodat temelia statului de drept. Ne-au luat la ochi Uniunea Europeană, Comisia de la Veneţia. În Raportul MCV al Comisiei Europene din vara trecută au fost consemnate progrese - realizate de Justiţie sub conducerea de către tandemul Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei - Alina Ghica, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Dar Guvernul Boc a picat şi Cătălin Predoiu a părăsit funcţia ministerială. De numele lui se leagă adoptarea celor patru coduri ale justiţiei şi implementarea Codului civil cu sprijinul consistent al sistemului judiciar.

După Cătălin Predoiu a fost Titus Corlăţean, fost „pupil” al lui Adrian Năstase, celebru pentru declaraţia referitoare la arestarea anchetatorului binefăcătorului său. Reproşurile din vară din MCV ţin de zona politică, din frământarea căreia ne-am trezit cu raportul suplimentar din iarnă. Rateul se leagă de numele lui Titus Corlăţean.„Băiat din neam de magistraţi”, Corlăţean a produs ceva aşteptări în rândurile judecătorilor şi procurorilor, dar aceştia s-au lămurit repede după gafele făcute de ministru. Scurta lui adăstare la Justiţie, înainte de a