învăţământul românesc preuniversitar. Când vine vorba de rezultate, nu putem decât să constatăm dezastrul. Cu toate acestea, majoritatea corpului profesoral şi a funcţionărimii aferente, plus o mare parte a populţiei - din nefericire, chiar şi oameni foarte tineri, loviţi parcă de o amnezie sau de percepţii false - fac front comun în a promova şi apăra o realitate falsă. Dar, dacă rezultatele sunt un dezastru, cum poate fi sistemul care le generează guvernat de o realitate pozitivă? Nu, stimaţi concetăţeni, este exact invers: regula sistemului sunt "uscăturile", nu pădurea tânără, verde şi sănătoasă.
Dacă funcţionarii din ministerul public nu ar fi politici, ci tehnocraţi oneşti, atunci controalele din unităţile de învăţământ nu ar trebui să se facă doar prin inspecţii oficiale, cu flori, fursecuri, sucuri şi discuţii "camaradereşti" în cancelarii şi birourile directorilor. Controalele, mai ales în contextul actual al învăţământului, ar trebui să se facă şi incognito, inopinat şi să se pornească de la discuţii cu elevii. Şi ar trebui făcute în parcurile şi barurile în care elevii chiulesc, goniţi de incompetenţa pedagogică a dascălilor care nu sunt în stare să le deschidă apetitul pentru cunoaştere, să le câştige respectul şi să-i ţină în clase! Pentru că întâia şi principala calitate pedagogică a marii majorităţi a dascălilor de azi este practicarea pedeapsei (sub diferite forme), exprimată sugestiv de propoziţia: "Ieşi afară, nota 2!".
Să le luăm pe rând. Elevii şi părinţii acestora sunt aspru traşi la răspundere pentru absenţe. La 10 absenţe, elevului i se scade 1 punct din nota la purtare şi tot aşa. Legea spune, corect, că părintele este obligat să asigure prezenţa elevului la ore. Dar aceeaşi lege nu prevede deloc vreun drept al elevilor şi părinţilor de a cere socoteală conducerii şcolii pentru absenţele profesorilor! Anul trecut, în cla