Cîteva filiale ANTREC din ţară ne-au răspuns la întrebări privind specificul atracţiilor turistice locale şi profilul turiştilor din fiecare zonă. Despre altele am aflat din fişele lor de prezentare. (Am apelat la ANTREC pentru a încropi o hartă culturalo-ecologico-distractivă pentru că a fost singura asociaţie care ne-a pus la îndemînă un program pe mai multe zone.) În Hunedoara se pot vizita cetăţile dacice, printre care cele două Sarmizegetuse (Regia şi Ulpia Traiana), Parcul naţional Retezat şi se poate participa la Festivalul de pe Muntele Găina. La Tulcea, n-ai decît să pescuieşti şi să observi păsările - devenind expert, de pildă, în viaţa de zi cu zi a codalbului -, să survolezi Delta cu avionul sau să faci scufundări. În Vrancea s-a inventat, recent, Drumul Vinului, cu degustări la principalele crame locale - Coteşti, Odobeşti, Panciu şi cu vizitarea Hrubelor lui Ştefan cel Mare (în care trebuie să te faci mic ca să te cobori la înălţimea românilor falnici de atunci, care aveau 1,60 m).
La Sibiu, doritorii udă Ionii la Tălmăcelul din 7 ianuarie, sau vizitează muzeul ASTRA, cetăţile săseşti din zonă şi se cazează în Mărginime. La Bran mănînci bulz ciobănesc, la Buzău te delectezi cu vulcanii noroioşi şi există acoperire Orange. La Cluj se poate cunoaşte flora spontană (păpădia, sovîrvul, drăgaica, izma-bună, ştevia, urzica), în Iaşi doritorii se pot ghiftui internaţional la American Little Texas, în Mangalia se ia cina la lumina lumînărilor, în timp ce la Bihor, în Peştera urşilor, se văd nu doar importante oseminte de Ursus Spaeleus , ci şi Sala Spaghetelor şi Sala Oaselor. În privinţa turiştilor amatori de asemenea atracţii şi distracţii, concluzia puţinelor zone care ne-au răspuns la întrebări este, în linii mari, următoarea: majoritatea celor care îi vizitează sînt români din clasa mijlocie, cu venituri medii şi peste medie. Aceştia alcătuiesc