O poveste autentică despre creşterile şi descreşterile unei vieţi înainte de şi după intrarea în mit, o poveste în oglinzi, o poveste lăsată să fie spusă de alţii.

De curând, editura Humanitas a publicat în colecţia „Convorbiri. Corespondenţă. Portrete” volumul intitulat Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieţi spusă de contemporani. Prin formula aleasă, antologia îngrijită de Cătălin Cioabă a fost concepută ca ediţie de referinţă, atât prin numărul, cât şi prin calitatea textelor cuprinse în volum. Şi credem că editorul a făcut un pariu câştigător, din moment ce lucrarea reuneşte cele mai însemnate dintre mărturiile celor ce l-au cunoscut pe Eminescu, unii ca prieteni şi amici, alţii ca ucenici şi devotaţi cititori sau ca simpli observatori ce nu au uitat că s-au întâlnit odată cu un om de excepţie.

În peisajul editorial românesc, culegerea are precursori pe care îi pune însă în umbră atât prin selecţia surselor întrebuinţate, cât şi prin tehnica de organizare a materialului documentar. Mă gândesc, în primul rând, la mai vechile Amintiri despre Eminescu (Editura Junimea, 1971), Ei l-au cunoscut pe Eminescu (Editura Ion Creangă, 1984) şi Ei l-au văzut pe Eminescu (Editura Dacia, 1989), lucrări bune la vremea apariţiei lor, dar parcă lipsite de ambiţia de a aduce în atenţia publicului larg un dosar de existenţă cât mai complet. Remarcând că recent apărutul volum reuşeşte să îndosarieze în mod flexibil, inteligent şi convingător multe din cele mai importante piese memorialistice inventariate în imensa bibliografie privind viaţa lui Mihai Eminescu, vă cer îngăduinţa de a pune în lumină câteva aspecte pe care cronicarii de carte prinşi în pânza de paing a prezentărilor la foc automat tind a le trece cu vederea.

Avem, în sfârşit, o ediţie amplă şi bine gândită despre imaginile poetului în ochii contemporanilor. Documentarul şi epistolarul din ediţ