Etnograful hunedorean a văzut ultima nuntă ţărănească autentică în anul 1958. Zeci de datini şi obiceiuri rurale mai pot fi consemnate azi doar ca reconstituiri de „unică folosinţă”. Profil

Născut - 28 iulie 1942

Educaţie - Facultatea  de Filologie, Timişoara

Experienţă - Profesor şi etnograf timp de 40 de ani

Familie - Căsătorit, doi copii

Aţi auzit vreodată de „încoronarea boului de Sânziene ?”  Dar despre „descântecul la alungarea diavolilor în Platoul Luncanilor” ştiţi ceva? Cunoaşteţi că o funie de usturoi aninată pe poartă alungă toţi strigoii din gospodărie?  Sunt lucruri care celor tineri, inclusiv de la sat,  li se par plictisitoare şi demodate.  Sunt însă oameni care şi-au făcut o carieră din studiul acestor datini şi obiceiuri populare, ca punct de pornire a unei tranziţii care schimbă în fiecare zi identitatea  satului hunedorean.

Unul din aceşti oameni este etnograful Marcel Lapteş, ce constată, la rece, că azi studiul folclorului autentic în satele hunedorene seamănă cu radiografierea unei agonii. „În 50 de ani au dispărut din sat obiceiuri vechi de sute de ani. Nu veţi mai găsi niciunde şezători, nunţi ţărăneşti sau hora satului. Au dispărut uneltele ţărăneşti tradiţionale, trăgând după ele în neant obiceiuri gen clacă, extrem de răspândite cu 50 de ani în urmă”, a explicat expertul.

Folclor păstrat în videoclipuri

Acum 250 de ani,  etnograful avea privilegiul să consemneze obiceiurile populare în timpul derulării acestora, chiar  în vatra satului. Azi întreaga muncă a etnografului seamănă tot mai mult cu cea a realizatorilor de videoclipuri. Se lucrează cu informaţii pe care nepoţi, azi de 70-80 de ani, le-au primit de la bunicii lor. „Practic, regizăm reprezentaţii unice care imită perfect  obiceiurile de la sat, acum dispărute. Aşa am reconstituit, de exemp