Olandezii au tras de timp. Cîteva minute, chiar înainte de penaltyul care ne-a tăiat elanul. După aceea, au temporizat ca o echipă mare, care nu se risipeşte oricînd, oricum. Dar momentele în care s-au inversat polii pe teren, cînd Olanda încerca să ne pună frînă şi “tricolorii” cădeau, se ridicau şi reporneau ca soldăţeii spre careul Schengen, au meritat drumul pînă la stadion. Au meritat aşteptarea celor 50.000 de oameni din tribune şi a celorlalţi oameni, care dau sens expresiei “echipă naţională”.
Nu e o iluzie optică impresia proaspătă din meciul cu Turcia. “Tricolorii” au început să se desprindă de bătrînul beton şi au izbutit unul dintre cele mai frumoase dueluri ale lor cu Olanda. Mai frumos chiar decît cel pe care l-am cîştigat la Constanţa. Pentru că de data asta, “naţionala” României a arătat fotbal, nu resemnare.
Olandezii au tras de timp. Cîteva minute, chiar înainte de penaltyul care ne-a tăiat elanul. După aceea, au temporizat ca o echipă mare, care nu se risipeşte oricînd, oricum. Dar momentele în care s-au inversat polii pe teren, cînd Olanda încerca să ne pună frînă şi “tricolorii” cădeau, se ridicau şi reporneau ca soldăţeii spre careul Schengen, au meritat drumul pînă la stadion. Au meritat aşteptarea celor 50.000 de oameni din tribune şi a celorlalţi oameni, care dau sens expresiei “echipă naţională”.
Nu e o iluzie optică impresia proaspătă din meciul cu Turcia. “Tricolorii” au început să se desprindă de bătrînul beton şi au izbutit unul dintre cele mai frumoase dueluri ale lor cu Olanda. Mai frumos chiar decît cel pe care l-am cîştigat la Constanţa. Pentru că de data asta, “naţionala” României a arătat fotbal, nu resemnare.
