Romania a intrat in zodia procurorilor. Primul-ministru e fost procuror. Ministrul Justitiei, cel nou, e tot fost procuror. In CSM procurorii devin din ce in ce mai puternici. Sefii noilor parchete sunt si ei tot fosti procurori si, tot recent, prin Daniel Morar, procurorii isi stabilesc un cap de pod pana si la Curtea Constitutionala. Sa speram ca acest proces este de bun augur. In mod cert, insa, exista si riscuri.
Eu nu am catusi de putin intentia sa operez o discriminare intre procurori si ceilalti juristi. Exista procurori de prima mana, la fel cum exista si maestri ai Baroului ori magistrati de exceptie. Totusi, pentru a fi un bun procuror este suficient sa ai o cultura generala juridica si sa cunosti, in profunzime, Codul penal si Codul de procedura penala. Cateva sute de pagini. Hai sa spunem o biblioteca, daca luam in calcul si ansamblul lucrarilor de specialitate. Ca sa fii un bun judecator, trebuie sa cunosti toate codurile, toate legile speciale si intreaga literatura de specialitate, care este mult mai voluminoasa decat cea a unui penalist. Iar ca sa fii avocat, trebuie sa stii si mai mult decat atat. Din acest motiv legiuitorul nu-i permite unui procuror sa conduca o instanta, dar admite ca un judecator sa poata fi desemnat in varful ierarhiei procurorilor, chiar si in pozitia de sef al unuia dintre marile parchete. Ca nu s-a intamplat astfel in Romania este o alta discutie.
Daca incerc sa fiu optimist, voi spune, riscand chiar o ruptura politica cu partenerii din USL, ca Victor Ponta a taiat nodul gordian. A cazut la pace cu cel cu care liberalii nu or sa cada niciodata la pace, a semnat un pact de coabitare cu cel cu care niciodata liberalii nu vor semna un pact de coabitare si a facut un troc cu cel cu care liberalii niciodata nu vor face un troc, sustinand ca toate aceste operatii sunt subordonate unui interes national. Acela
