Patrascanu nu a cazut sub rafala unui pluton. "In realitate, executia s-a petrecut astfel: cei ce trebuiau sa participe la executie au mers la celula condamnatilor la moarte, unde erau închisi Patrascanu si Koffler, si s-a pus întrebarea lui Patrascanu daca are sa exprime vreo dorinta. La aceasta, Patrascanu a raspuns sfidator si demn: "Hai, terminati mai repede ceea ce ati început!". Dupa care i s-au pus la ochi ochelari speciali care nu permiteau sa vada pe unde si unde este dus, s-a iesit apoi din celula si s-a mers pe un culoar, la capatul caruia se intra într-un spatiu închis - un fel de curte interioara, unde se gasea depozitat nisip - si unde, în timp ce Patrascanu era împins sa mearga în continuare, i s-a pus pistolul în ceafa si a fost împuscat. Dupa ce a cazut, vazandu-se ca mai misca, s-a mai tras de cateva ori în el "(Grigore Raduica, Crime în lupta pentru putere. 1966-1968. Ancheta cazului Patrascanu, Editura Evenimentul romanesc, Bucuresti, 1999, pp.168). Scena se petrece la închisoarea Jilava în noaptea de 17-18 aprilie 1954, la ora 3.00, la trei zile de la pronuntarea sentintei. Este o executie de tip mafioso si nu ducerea la îndeplinire a unei sentinte capitale rostite într-un tribunal. Era o rafuiala veche dintr-un gang politic.
In ianuarie, acel an, Miron Constantinescu calatoreste la Moscova aparent pentru a rezolva chestiuni economice. De fapt, era trimis de Gheorghiu-Dej pentru a-i întreba pe sovietici cum sa rezolve dosarul Patrascanu. Contextul politic era schimbat. Stalin murise de un an. Nu se mai puteau înscena mari procese politice. Varfurile PCUS, Molotov, Hrusciov, Vorosilov, Molotov, Kaganovici, convenisera sa nu se mai trimita unii pe altii la Lubianka. Afacerea Rudolf Slanski din noiembrie-decembrie 1952 era un capitol de istorie. Kremlinul raspunde la solicitarea Bucurestiului astfel: este treaba romanilor. Daca Stalin nu
