Stimate domnule Lucian Raicu,
Cum să nu ne simţim bine printre personajele dostoievskiene? |ştia fac atîtea porcării, încît ale noastre par fleacuri! Plus că ne dau certitudinea că, oricît de „răi” am fi, sîntem totuşi şi infinit de „buni”!
*
Am impresia că Dostoievski a fost atît de iritat de pudibonderia personajelor lui Turgheniev, încît a creat, ca să se răzbune, cele mai scandaloase Nastasii şi Gruşence! Vreau să zic că, într-un anumit fel, Turgheniev l-a determinat pe Dostoievski să fie Dostoievski.
*
Cît de mult ar fi apreciat Mieluşon numele motanului meu, Scămoşilă! Mieluşon şi Scămoşilă!!
*
Vă aduceţi aminte ce traducea Rahumihin? Femeia este o fiinţă omenească, sau nu? pentru librarul Heruvimov!!
*
„Se uită: era o negustoreasă, o femeie în vîrstă, cu căciuliţă tradiţională şi cizmuliţe de piele de capră, iar alături de ea o fată cu pălărioară în cap şi umbreluţă verde, probabil fie-sa.” Deci, pentru acea prăvălioară de lenjerie de damă dintr-un mic orăşel de provincie etc., trebuie să fac rost, într-un raion special, de: căciuliţe tradiţionale, cizmuliţe de piele de capră, pălărioare, umbreluţe. Şi multe, multe măntăluţe. Fiindcă Sonia are permanent o „măntăluţă”.
*
Raskolnikov a stat cîndva pe lîngă Cinci colţuri! Nastasia Filipovna stă chiar pe Cinci colţuri! Să nu se fi întîlnit niciodată pe stradă? Poate că s-au privit îndelung, poate că s-au înţeles dintr-o ochire, fiecare trecînd mai departe cu chipul celuilalt, pe veci, gravat în suflet.
*
Cînd eram student, am cunoscut un om de-un extraordinar rafinament, un degustător al poeziei franceze, psihopat sadea, venit pe meleagurile Iaşului din Bucureşti. Ducea o viaţă incredibilă. Scria poezie dar se recomanda „arhitect”, pentru că, zicea el, poezia e construcţie. Drept care, cărămida necontînd, ci ansamb
