În urmă cu doi ani şi-a început cariera în învăţământ, iar acum este dascăl la şcoala din Scărişoara. Din copilărie a început să scrie poezii. Porumbeii voiajori se numără şi ei printre iubirile tânărului învăţător.

Dragostea pentru copii şi experienţa câştigată în facultate l-au convins să lucreze în învăţământ. Salariul de bugetar şi nesiguranţa locului de muncă care ameninţă acum toţi bugetarii, în special pe dascăli, nu l-au speriat. Au trecut doi ani de când şi-a început activitatea de învăţător. În primul le-a predat copiilor din Dobrun, iar în această vară a reuşit să se titularizeze, obţinând post în comuna olteană Scărişoara. „Copiii sunt ca focul: dacă te apropii prea mult de ei te ard, dacă te îndepărtezi se răcesc. Trebuie să păstrezi o anumită distanţă faţă de ei, de asemenea trebuie să te mai şi răsteşti la ei, dar să-i faci să vină cu drag la şcoală. Sunt la început de drum în această profesie, dar sper să mă descurc pentru că asta îmi doresc să fac toată viaţa“, aşa îşi începe povestea vieţii Bogdan Petrescu.

Scrie despre iubire şi copilărie

Munca de la catedră îi lasă timp şi pentru una dintre marile sale pasiuni, poezia. A moştenit talentul de la una dintre surorile sale, iar prima iubire l-a impulsionat să scrie. „În prima mea poezie a fost vorba despre o pisicuţă şi a fost publicată în revista şcolii Ion Minulescu, atunci când eram elev în clasa a III-a. Am luat apoi o pauză destul de lungă, şi am reînceput să scriu atunci când am gustat din sentimentul iubirii“, povesteşte Bogdan.

Copilăria, dragostea, societatea şi viaţa la ţară sunt principalele subiecte ale poeziilor tânărului dascăl. „Pe străzi cu pomi înalţi, mă plimb ca altă dată/ Pe când eram copil şi pierdeam ziua toată/ Pe când fugeam la râu, să-not printre lipan/ Şi nu ştiam de griji şi n-aveam nici un ban“, spune prima strofă a poeziei „Pe când eram