Controversa a fost auzită în mas-media nu demult, când Biserica a refuzat public celebrarea funeraliilor religioase în cazul unor vedete precum Mădălina Manole şi Mălina Olinescu, persoane poate imature sau egoiste, fiindcă prin gestul lor au provocat în mod asumat nefericirea ulterioară a familiei, dar cu siguranţă nu şi cele mai păcătoase femei în timpul vieţii.
Întrebarea este auzită însă oriunde şi oricând în societate, sinuciderea rămânând în sociologie cea de a patra cauză de mortalitate generală şi a doua cauză de mortalitate la adolescenţi( după accidentele de circulaţie).
Este, din păcate, actul fatal cel mai greu de prevenit în cabinetul psihologului, psihiatrului sau în faţa duhovnicului.
Ce zice canonul
Din punct de vedere teologic, interpretarea actului suicidal ca păcat împotriva Duhului Sfânt a fost lămurit în Sinoadele Bisericii de sute de ani.
Canonul bisericesc are la bază interpretarea lărgită a poruncii de a nu ucide: aşa cum nu trebuie să ucidem pe altul, nu trebuie nici să ne punem nouă înşine un sfârşit voluntar al existenţei.
Omul nefiind propriul său creator,ci născându-se sub influenţa benefică a Creatorului,nu are niciun drept asupra naşterii sale sau sfârşitului. "Este tipul de gândire care explică rezistenţa Bisericii, generic vorbind, şi faţă de eutanasie sau pedeapsa cu moartea", explică teologul Radu Preda.
Purtatorul de cuvânt al Patriarhiei, părintele Constantin Stoica, adaugă că în lumea de azi, educată fără semnificaţia profundă a vieţii, "canoanele Bisericii vin cu un rol pedagogic, să nu încurajeze sub nicio formă sinuciderea şi să arăte semenilor că nu e bine să faci asta. Criminalul, spre deosebire de sinucigaş, are teoretic, după gestul abominabil, o perioadă în care se poate căi, în care să-i pară rău de gestul făcut şi să se îndrepte, pe când sinucigaşul nu".
Pentru Biserica Ortod